Începuturile întemeierii mănăstirii "Căpriana" se trag din anul 1429. Ansamblul mănăstirii
include trei biserici: biserica de vară "Adormirea Maicii Domnului",
reconstruită de Petru Rareş la 1545 şi remodificată în 1821 de mitropolitul
Gavriil Bănulescu-Bodoni; biserica de iarnă "Sf. Gheorghe",
construită de către egumenul Teofilact şi biserica nouă de iarnă "Sf.
Nicolaie", înălţată în 1903.
A fost un centru spiritual de cultură românească
medievală.
Biserica
Adormirea Maicii Domnului este edificiul principal al Mănăstirii Căpriana.
Construită în secolul XVI, pe timpul domnitorului Petru Rareş, a fost
reconstruită în primul sfert al sec. XIX de către mitropolitul Gavriil
Bănulescu-Bodoni. Este o biserică de tip moldovenesc din piatră prelucrată cu
pereţii tencuiţi la suprafaţă. Este de o importanţă internaţională. Ultima
restaurare a fost executată în 1993.
Biserica
"Sf. Gheorghe" a Mănăstirii Căpriana este construită în anul 1903 de
către egumenul Teofilact. Este din cărămidă roşie. Arhitectura ei poartă
amprenta eclecticii şi a stilizării de tip pseudo-bizantin, conţinând însă şi
unele elemente ale vechii arhitecturi moldoveneşti.
Placa
memorială "Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni" de la mănăstirea
Căpriana este de marmură cu inscripţia săpată în piatră, instalată în anul
1821.
Pisania
bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de la mănăstirea Căpriana este
ortografiată în limba rusă pe o lespede de marmură albă, instalată pe frontonul
faţadei de vest al bisericii de către Gavriil Bănulescu-Bodoni în anul 1820.